Carte: ”Elizienele”, stare de sânziene și de fard portocaliu”; Titlu secundar: Carte de ”Revistă” și poezie inovatoare

Autoare: Iulia Elize, proiect decembrie 2024 - cu definitivare în ianuarie 2025

Editor: Editura ”PIM”, Iași, 2025, Proiect în curs de definitivare ultimele retușuri și tipar ulterior...

Prima parte a cărții: poezii în vers alb, aproximativ 200 plus, mai exact sunt 208 de pagini, din ultimii doi-trei ani de creație

A doua parte a cărții: Articole de revistă (până la paginația 458, inclusiv cuprinsul)

Număr total de pagini: 458 de pagini

Format: A5, Copertă simplă, lucioasă și laminată



Câteva cuvinte despre carte... (Prefață intuită)


”Elizienele”, stare de sânziene și de fard portocaliu” este, de fapt, cea de-a doua carte ”cu Eliziene și sânziene”, proiectată de autoare, de această dată fiind construită numai pe vers alb, spre deosebire de întâia carte, a Elizienelor, care conținea aproape toate formele de poezie ale ei, de până astăzi, într-o formă poate mai complexă, variată...

Această carte poate fi considerată drept una specială, fiind ”anexată”, în cadrul unui proiect mai amplu, care are ca rost popularizarea cărților și a nuanțelor ”Iulia Elize”, ca probabil brand. Este un fel de străduință, aici, una de a continua să arate poeta, și pe mai departe, de ce este ea în stare în materie de poezie ”fără îngrădire”, adică în ceea ce privește versurile libere, care sunt cu siguranță cea mai permisivă și mai amplă modalitate de eliberare prin versificație, aceasta în primul rând. Vorbim, așa cum ne-am obișnuit despre poezie. Despre a arăta o scriitoare de poezie amplă, prin versificația de tipul cel mai relaxat, adică prin versurile neconstrânse de rimă sau de ritm sau de o altă structură consacrată.

Dar, este și o altfel de arătare... Partea a doua a cărții vorbește, de această dată, puțin altfel: Fiind poate o mărturisire complexă... Ce s-a scris până acum? Ce s-a creat? ”Și” unde pot duce toate aceste demersuri, sau mai ales cum au fost ele construite de-a lungul timpului...

Este, desigur, cum spuneam vorba de o altă dezvăluire, una foarte amplă și cu specificitate. Una, de ”Revistă”, care pune în vedere absolut toate cărțile autoarei... Pentru că dacă inventariem scrierile brand Iulia Elize, trebuie să cunoaștem mai bine opera, poate așa cum ea trebuie văzută și considerată, după optica autoarei și după cea, foarte subiectivă, dar cu un ochi diferit, al acelora care poate au și scris despre ea, foarte puțini, pentru că așa am văzut în carte, s-au adnotat doar unele păreri, care au fost foarte importante pentru autoare, necunoscându-se anvergura altor păreri, care ar fi trebuit, probabil, cerute insinuant, dar nu a fost să fie. Nu-i nimic. Timpul aleargă în continuare, iar dacă nu s-a scris prea mult despre autoare, aceasta speră ca într-o zi, taina scrierilor ei să fie poate mai lat și mai larg exploatată...

Despre Iulia Elize s-a vorbit, probabil, foarte mult, iar unele păreri sunt și astăzi, ei, necunoscute, totuși este notorietatea, după cum am spus, astfel că mai bine ne-am axa pe cea mai apropiată optică și cea mai amplă, ca fidelitate, adică tocmai a Iuliei ”Care de-a lungul timpului, a ales să scrie și să vorbească publicului despre propriile ei cărți.” Probabil, timpul ales către scriere, nu a permis foarte mult interacțiunea, dar ”Cărțile mele au fost mereu acolo, se pot achiziționa, pentru aceia care vor să mă descopere, pentru aceia care cred în mine, măcar pe jumătate. Și care vor, din curiozitate, să îmi consulte scrierile...” Astăzi suntem din ce în ce mai ocupați, dar scriitorul nu se oprește aici, în ciuda timidității sau a piedicilor, a alegerilor infinit individuale și subiective...

Poate este aici, ceva. De după proiectul ”Baraca”. Este un fel de dezvăluire. Este o conduită pe de-a-ndoaselea...

Și atunci de ce să nu privim opera așa cum a văzut-o autoarea, aflată, agil, în pragul dezvăluirilor? Și, iată, privim. Prin ochii autoarei, chiar ai scriitoarei, care ”ne înmânează, chiar astăzi” cele mai fine instrumente de a judeca obiectiv chiar și propria-i operă, de a încerca a-o găsi trasee și trăsături, de a încerca de a o judeca ”de undeva din afară...” Și desigur părerile terțe vor începe suntem siguri să curgă, și de aici, de la laborioasa... ”muncă poate cu cărțile” care înseamnă atelierul propriu, Baraca sau odaia, casa masivă ”cu sau fără iederă”, sau chiar și un parc, unde încă se scrie, pe o bancă uitată... Și de ce acest demers de a privi prin unicitatea opticii singulare a autoarei să nu fie foarte interesant... Peste ani, probabil, potirul opticii propriii Iuliei va fi valoros, va fi interesant, inclusiv pentru un ochi mai critic, așadar, să lăsăm Cezarului ce-i al lui, și să dezvăluim articolele de revistă ale autoarei, pe care să le privim cu îngăduință (De recenzie necesară) de optică critică cu privire la propria operă, chiar dacă este mai neobișnuit ca un autor să se devoaleze astfel... Ori nu a spus și Liviu Rebreanu, nu a declarat și a vorbit că ”Adam și Eva”, este romanul propriu preferat, și cel mai cult, și atunci de ce să nu admitem, cum și alții, că și autorii au vocea lor proprie, prin care aleg să se exprime, față de ei înșiși și față de ceilalți, încercând să emită linii paralele de înțelegere conceptuală a operelor... Pentru a fi mai bine pricepuți, de către terța parte.

Cu precădere, după mostrele de ”Eliziene”, varianta gri” de la începutul cărții, care sunt foarte potrivite pentru cititorii începători în a o descoperi pe Iulia Elize (De altfel, recomandăm și primul volum ”Elizienele”, stare de sânziene și de fard gri”, un volum poate la fel de interesant...) și să avem în continuare aceeași încredere că arătarea din a foarte interesantei părți, cea de-a doua, cu articole ”de revistă”, este un demers, deși nenecesar, cel puțin foarte interesant... Și deschizător de impresie cu privire la o carte sau alta... ”Mi se potrivește așadar scriitura Iuliei Elize? Sau nu?” Aceasta este întrebarea și sperăm ca articolele Iuliei să vă fie utile în a alege o carte sau alta și a intra în contact (unul foarte deschis) cu absolut toate cărțile Iuliei...

Această carte, preponderent de revistă, mai are un rol... Pentru desigur cititorul mai familiarizat cu majoritatea cărților autoarei, acela de a compara optica proprie cu cea a scriitorului, de a înțelege mai cu fidelitate ”ce a vrut și a căutat autorul să exprime într-o carte sau alta”, prin articolele sale de revistă, care construiesc un fel de optică interesantă și cel puțin semivalidă, dar poate la fel de interesantă ca aceea a unui critic mai cu dare de seamă... Va fi interesant de descoperit analiza proprie a cărților, care sunt cuprinse în totalitate, alături de unele păreri probabil terțe, menționate nominal, pe măsură ce au apărut acele păreri în unele cărți...

Poate, pe măsura lecturii primei părți a cărții acesteia, ”Elizienele”, stare de sânziene și de fard portocaliu” se vor mai evidenția, încă o dată, mostre semnificative despre aceste ”Eliziene” parcă cu o anumită personalitate. Poate, într-un sens sau altul, numai bruma vremii reale va spune dacă acest Articol a avut, sau nu, un sens ”înspre o devoalare semnificativă...” Poeziile, de fapt Elizienele sunt, pesemne, ca și complexitate mai peste medie, adică sunt complexe, cum spuneam, necesitând un ochi mai amplu, spre deosebire de pildă de cele cuprinse în prima Trilogie a autoarei, și anume în ”Trilogia femeii din noapte”, care cuprinde, de exemplu, până aproape de 500 de poezii, din primii 10-12 ani de poezie... Acest brand, ”Iulia Elize”, are pesemne de toate, și poezie mai complexă, cum sunt ”ultimele Eliziene”, dar și poate mai simplă, după preferința aceluia care citește și care poate alege o anumită carte sau alta, după momentul de scriere. Cele de început din ”Trilogia femeii din noapte” fiind mult mai simple decât ”Cărțile zăpezii sau ale Luanei”, sau decât ”Elizienele”, aici este poezia aleasă după pregătirea sa proprie...

E un fel de sens, aici, de a cuprinde o plajă mai lată, în ceea ce privește cititorii... Ei nu pot fi dezamăgiți, de aceste cărți, ei aleg exact după cum vor ei, lecturile, adaptându-și alegerile după anvergura care li se potrivește...

”Ce pot spune despre mine, că sunt o scriitoare amplă. Și sper ca, în acești ani, să fi putut oferi mult, atât mie, cât mai ales celui care mă descoperă”, spune autoarea... Și, desigur, și acest articol păstrează și o obiectivitate aproape personală, care se poate analiza, fiind realizată cu obiectivitatea cerută, ca după o practică autorecenzare... Ori nu îți cunoști bine opera? Și atunci de ce să nu încerci să scrii despre ea, ca după ochiul tău propriu și nemincinos, rămânând mereu obiectiv și care a și considerat aceste cărți, mai întâi ca plan, apoi și ca desfășurare... ”De-a lungul foarte întortocheatului mei drum literar”, multe persoane au crezut în talentul meu și în mine. Eu sper, ca prin această carte, să le deschid o optică foarte nimerită, pentru fiecare carte pe care o vor citi în plus... Astăzi (Vorbim, acum, de anul 2024) am în vânzare 41 de cărți, eu mai sper ca prin această carte de revistă, cea de-a 44 din colecția personală de scrieri înregistrate în România, optica să se lărgească și înspre acele materiale care încă nu le-au parvenit... Să pot fi devoalată, prin această carte de revistă. Poate, și înțeleasă mai bine. Eu de aceea scriu despre propriile cărți, ca eu și ele (Cărțile) să fie înțelese cum trebuie, adică și după optica mea, pe care o mențin în obiectivitate și în sinceritate, dacă eu le-am scris, aceste cărți...” (...după cum mărturisește autoarea...)

Cartea ”Elizienele”, stare de sânziene și de fard portocaliu” este cea de-a doua, însă, din seria cărților cu ”Eliziene” și sperăm că, și ea, va fi de mult ajutor poate acelora care vor să descopere acest actual brand, Iulia Elize sau Laura Medeea Andreica, o autoare considerată cu mult talent, care a ales să își dubleze numele de autor ”pentru că i se adunaseră prea multe cărți sub semnătură...” Este doar o variantă a ”Elizienelor”, de această dată, mai amplă. Nu-i nimic, așadar. Bine că s-au adunat. A venit apoi și această carte de adnotare, care să adune toate titlurile într-o singură carte, sperăm reușită, în care este inventariată absolut toată opera autoarei, într-un amplu material de recenzie...

Sperăm că această carte de revistă va fi percepută după adevărata ei intenție, nu de a augmenta opera în vreun fel (Pentru că o operă se susține numai prin sieși) și nu se augmentează artificial, prin niște prezentări. Ci putința este numai de a dezvălui adevăruri, cu privire la cărți, și la acea valoare dată numai de privirea celui care a stat lângă ele (N.B. Cărțile) de la stadiul de proiect, până când acestea au devenit un produs literar pe deplin finalizat... Poate fi interesantă așadar o privi, mai de aproape, nu-i așa? Se pot trage un fel de concluzii cu privire la operă și stârni unele curiozități foarte nominale... ”Este o carte de revistă”, în care cred...”, spune poate Iulia Elize, despre Elizienele sale. Și așadar, să tragem voalurile deoparte, sunt, totuși, 45 (46) de cărți... Nu a fost, poate, un periplu, însă, foarte interesant?

Dacă sunteți (ați fost) foarte curioși, cu privire la optica autoarei, cu privire la propriile cărți, puteți răsfoi această carte pentru a descoperi un (foarte subiectiv) fel de a considera propria operă și propriile scrieri, sunt desigur articole de revistă foarte speciale și subiective... Niște ”autoevaluări” artistice, cu privire la opera formată din cele astăzi, iacătă, 45 sau 46 de cărți... Cartea se va găsi de cumpărat, când va fi lansată în mediile de tip on line... Sunt 208 de pagini de poezie de ultimă creație, sunt și articole scrise de autoare, despre ea, despre ce a muncit și sunt cuprinși anii, în care eforturile s-au depus, ca o pulbere de aur, fină...